La 12 august în toată lumea s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Tineretului. M-am gîndit, ca să nu treacă această sărbătoare neobservată pe lîngă noi, să invit tinerii din Rezina la un flash-mob. Ideea era ca să ne adunăm mai mulţi şi să lansăm baloane, ca simbol al libertăţii şi a democraţiei pe care tot o cerem. Zis şi făcut. Cîteva apeluri telefonice, cîteva mesaje online şi aveam deja asigurată prezenţa a mai multor participanţi la eveniment. Am invitat-o şi pe doamna Liuba Stavinschi, viceprimarul or. Rezina, şi pe doamna Galina Rotaru, directoarea Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Imi imaginam că o să facem un cerc de discuţii. Ştiam că tinerii au mai multe doleanţe şi întrebari faţă de autorităţi: de exemplu despre locurile de muncă, locurile de trai pentru tineri, locurile de recreere, cercurile extraşcolare ş.a.m.d. Mereu îi aud că n-au unde ieşi, că n-au cu ce se ocupa în oraşul ăsta. De la acest flash-mob, de la această întîlnire aşteptam să aflăm răspuns la întrebările date.

Deci a vemit ziua şi ora stabilită pentru eveniment. Am cumpărat 20 de baloane  ( zic,  şi pentru cei care vor uita să le ia).  Am ajuns la locul stabilit. Acolo….. nimeni. Umflu baloanele, mai aştept …. nimic. Mă gîndeam, oare chiar totul e perfect în viaţa tinerilor din Rezina, oare chiar n-au ce să mai ceară de la autorităţi? Între timp a venit o bună prietenă să mă susţină (Rodica Albu îţi mulţumesc). Am lansat noi două baloanele. Pentru fericirea deplină, acestea nici nu vroiau să zboare.

Pe scurt, emoţii negative. Nu mă aşteptam la atîta indiferenţă. Or poate trebuia să mă bucur că tot e bine şi frumos la tineretul din Rezina. Dar de ce să promită dacă ştiu că ideea-i copilărească? Toutşi cineva mi-a zis în nas: avem mai mult de 18 . Ce să mai…. suntem maturi, responsabili şi vreeeeeeeeem, dar nu ştim ce vrem…