Uncategorized 09:27
Azi am auzit un om fluierînd. Demult n-am auzit pe cineva fluierînd.
Tăticu fluiera adesea. Dar a fost tare demult. Lucra şi fluiera. Iar eu cu fratele meu încercam să ghicim melodia.
Oare de ce acum oamenii fluieră atât de rar? Chiar şi în baie se cântă deja mult mai rar.
Se pierd tradiţiile. În goana după bani, faimă şi viaţă bună, se pierde liniştea şi pacea sufletească, se pierde voia bună, se pierde legătura dintre oameni. Şi e păcat 
Uncategorized 13:51
Să-l las să plece-ori poate ba?
Să îl opresc sau să-l grăbesc?
Eu ştiu, nu ştiu, şi nu, şi da…
Ce zic, ce pot şi ce doresc?
Să-ngenunchez în faţa lui?
De ce? E rost? Schimbă ceva?
Să cer iertare orişicui?
Sau el e totu-n viaţa mea?
Să-l las să plece-ori să-l opresc?
Să-i spun ce simt şi ce gândesc?
Să îl urăsc sau să-l iubesc?
Să îl iubesc…. Sa îl iubesc…
Uncategorized 13:52
Atunci cind simti ca sufletul iti plinge, cind simti acel nod in git care nu te lasa sa respiri, cind golul din stomac pare a fi o piatra care te apasa si te tine de parca vrea sa-ti scoata ultima rasuflare, cind toate gindurile duc spre el, oricit nu te-ai zbate, cind iti explici singura ca nu mai exista cale de intoarcere…Ce faci cu dorul? Cum lupti cu acest sentiment distrugator?
Iti gasesti altul? Incerci sa eviti orice gind, mintindu-te si pe tine si pe cei din jur ca esti ok?
De s-ar vinde-n farmacii remediu impotriva dorului ….
Iata citeva remedii pe care le-am gasit pe http://www.opinii.md/intrebare/19861/cum-se-omoara-dorul/
Iana: “Mie cand imi este dor – si asta de obicei, sau mai intdeauna e una si aceeasi persoana, atunci , simplu, o contactez, nu conteaza prin ce cai anume, si-mi trece pe o buna bucata de vreme.”
irineluş: “Se zice ca trece peste 18 luni de la sine. Alta ar fi să stai la rece şi să vezi dacă merită. Căci nimeni nu merită suferinţa ta, iar cel care o merită nu te va face să suferi. Aşa că meditează la acea persoană lăsînd dorul la o parte. Să încetezi a încerca să uiţi, ci doar să uiţi. Să nu iubeşti această suferinţă şi acest dor.”
fille: ” Singura solutie anti-dor e prezenta persoanei cu pricina.
Cind mi-e dor de mor, incerc sa-l gasesc, sa-l vad, sa-i vorbesc. Daca nu e posibil, atunci imi caut de treaba si imi bag in cap ca tre’sa-l uit.
PS: Cind sufar de dor imi amintesc de o gluma de-a mamei mele : “Dorul cind te-ajunge/ Capra-n fund te-npunge” , zimbesc si parca mi se face mai usor 
)”
Vittoria: “Refugiaza-te in munca.”
krina: “Acest sentiment este prezent in inima fiecarui dintre noi…. si niciodata nu vom scapa de el…. fie ca ne este dor de pers iubita sau altceva…. insa dak stai in lok, fara okupatie… nu trece…. iti trebuie ceva… o plimbare ku cea mai buna prietena….. sau ku mai multi…. e bine sa te afli in preajma celor care tin la tine”
TaGuS: “Schimba muzica din playlist. Arunca la cos toate piesele melancolice.”
Maytrei: “Lasa timpul sa treaca, umpleti capul si timpul cu tot felul de treburi, plingi, de vrei, traieste aceste sentimente si apoi va veni o zi cind vei uita..va trece..cu timpul. Nimic nu-i vesnic.”
Corrtina: “Depinde şi ce a provocat dorul…daca distanţa-sună-l, scriei, trimite-i un porumbel cu un mesaj, un pupic virtual. Dacă v-aţi despărţit fără cale de împăcare…e dur, dar adevărat…învaţă să trăieşti cu el în suflet şi să îl accepţi.
Vei vedea că sentimentul ăsta va deveni modul tău de viaţă pentru o perioadă de timp, după care se va face amintire până la uitare……..timpul le vântură pe toate.
Şi de tot vrei să scapi urgent de el, începe prin a nu te mai gândi cum să-l omori, lasă-l în pace.”
ceresta: “Gaseste-ti ocupatie. Fa ce-ti place. Fa-ti noi prieteni, fii activa. Fa sport – ajuta, nu te plinge de mila, nu se va intoarce nimic inapoi. Si poate ca asta e bine, poate viitorul iti pregateste un cadou, la care nici nu te astepti.
Totul depinde numai de tine. Ori alegi sa versi lacrimi in batista, ori te iai in maini si iti controlezi viata.
Inteleg ca nu suntem roboti, ca avem sentimente, insa nu trebuie sa le pui gaz pe foc, ca mereu sa persisti in aceasta stare.”
Sper sa le prinda bine celor care sufera de dor cronic.
Sursa: http://www.opinii.md/intrebare/19861/cum-se-omoara-dorul/
Uncategorized 14:20
Astazi, 3 martie interpretul moldovean, Slavici Moroz si artista din Rusia, Iulia Priz si-au oficializat relatia. Cei doi s-au casatorit la Moscova.
“Ne-am cunoscut pe internet pe un site muzical. Peste o luna am imprimat o piesa impreuna, eu aflindu-ma la Chisinau, iar Iulia la Moscova. Peste doua luni am plecat la Moscova la un concert. Asa ne-am intilnit. De doi ani suntem deja impreuna. Astazi ne-am casatorit” – ne spune Slavici Moroz.
Coincidenta sau nu, piesa de debut al acestui duet se numeste “Iubirea ne-a invins”, pe versurile lui Slavici Moroz.
Pe 17 martie Slavici Moroz si Iulia Priz vor concerta la Cahul, iar pentru 28 aprilie, cei doi pregatesc un mare concert in orasul Himki, regiunea Moscovei.
Le uram casa de piatra si o dragoste vesnica!!!
Uncategorized 18:18
Sunt perioade in viata noastra cind ne simtim tristi, singuri si nemultumiti, cand avem nevoie de o vorba calda, un sfat bun, un umar de care sa ne rezemam. Cam asa a fost recent si la mine. S-au adunat atatea … lucruri marunte, dar care-au umplut paharul. Aveam nevoie de o motivare ca sa incep a observa culorile din jurul meu. Aveam nevoie de un semn.
Am dat de el intimplator. Cutreierind facebook-ul, plictisita, am observat o fotografie: un smile-ik, tare dragut, cu zimbetul pina sub caciula, dind smecher din ochi, parca spunindu-mi „viata-i frumoasa, capul sus”. Am zimbit fara sa vreau si am inceput sa caut, curioasa, mai multe detalii despre el.
Era logo-ul unei noi linii de taxi: Smile Taxi. Un nume tare optimist, as spune eu. Se deosebeste de celelalte companii de profil ce au denumiri seci, de cifre. Da, poate astfel se memoreaza numarul mai repede, dar ai putea usor sa ti-l salvezi in telefon si ti-ai luat de-o grija. Mai ales ca Smile Taxi are numere de telefon pentru orice gust/ operator :
0 22 899 911,
079 791 911,
069 906 911.
Plus, puteti apela la serviciile lor stind pe facebook, odnoklassniki sau skype. Dintr-o informare mai ampla, am aflat ca sunt si alte deosebiri si avantaje fata de alte linii de taxi deja existente pe piata din Moldova: Smile Taxi va comasa toate tipurile de transport, posibilitatea de achitare prin webmoney, cu cardul bancar, prin transfer, ş.a. Tot pentru comoditatea si siguranta pasagerilor se propune: scăunel auto pentru copii, taxi incognito (auto fără autoline şi alte insigne), ajutor în caz de descărcare a acumulatorului, livrarea de bunuri care se găsesc în anumite magazine (adica tu stai acasa la caldut, iar Smile Taxi iti face cumparaturile), ş.a. De asemenea se duc tratative cu o companie de telefonie mobilă, pentru a le instala sisteme GPS. Va exista posibilitatea de a comanda un taxi online, pe site-ul www.smiletaxi.md. Mai mult ca atat, pasagerii vor avea posibilitatea singuri sa vada care automobil este mai aproape de ei, cu ce viteză merg maşinile (mai ales cele care vor duce copiii la şcoală), pe unde merg, ş.a.m.d.
Smile Taxi s-a nascut acum doua luni, a inceput a vorbi (in eter) acum doua saptamini iar botezul (lansarea oficiala) a avut loc chiar astazi, pe 3 decembrie la Shoping Malldova (ca parteneri VictoriaShoping, la categoria Welcome).
Directorul firmei Smile Taxi, Tatiana Furdui, a spus ca „ideea de a deschide o companie nouă de taxi a apărut demult, dar a luat amploare în ultimul timp cînd, am început a observa diferenţa dintre calitatea serviciilor prestate de noi, un grup de şoferi de taxi, cu practică de la 3 la 15 ani în domeniu, şi de „taxiştii”, prioritatea cărora este banul azi. Nu este plăcut cînd, îţi dai străduinţa să ai maşina curată, să ai grijă să fie în stare tehnică bună, pasagerii să fie plăcut surprinşi de ambianţă, iar cînd comanzi o maşină să pleci la serviciu, sau să duci copilul la grădiniţă, vine o maşină, că nu poţi răsufla înăuntru,soferul merge ca nebunul şi încă şi te inseala la preţ.”
Compania Smile Taxi a fost fondată de 4 persoane: un dispecer cu practică de 8 ani (ultimul loc de muncă fiind director adjunct la o companie de taxi); un angajat, care pe linga job-ul de baza mai avea un hobby şi un refugiu (de asemenea şi o sursa majoră de venit) – taximetria de noapte; un şofer de taxi, cu practică de 9 ani şi un mecanic, care a lucrat şi taxist şi manager de autoservice, iar la moment este şofer de TIR.
De ce smile? Tot Tatiana Furdui ne spune: „ pentru că un zîmbet poate schimba toată ziua de lucru a şoferilor, dispecerilor, precum şi a pasagerilor, evitînd astfel relaţiile tensionate şi refuzurile neîntemeiate de a lucra pentru companie. De asemenea, cum spunea cineva, toate războaiele şi tot răul în lume au fost organizate de oameni cu faţă serioasă. Sperăm că vom obţine ce dorim şi vom schimba reacţia oamenilor la cuvîntul TAXI, poate şi pînă la nivelul de zîmbet.”
Uncategorized 12:57
Eram mica. Iesisem afara la joaca impreuna cu alti copii din bloc. La un moment dat ii aud pe doi vecini, de vreo 7 ani pe atunci, analizind nivelul de trai al copiilor de pe strada noastra: “Ionel de la primul etaj e bogat. Tatal lui e politist. Adriana de la trei are masina, tot e bogata, Alina de la cinci se imbraca urit, ea n-are bani. Vlada, de la etajul sapte se duce in fiecare an cu parintii la mare, ea e bogata”.
M-am gindit atunci: “oare si-au dat ei seama singuri despre criteriile bogatiei si saraciei sau au auzit acasa despre asta?”.
Raspuns la intrebarea mea am primit un pic mai tirziu. Eram tot in curte. La intersectia care dadea spre ograda noastra s-au intilnit, fata in fata, doua masini, o Volga si un BMW. Fiecare dintre soferi asteptau ca celalat sa treaca pe drumul alaturat pentru a elibera calea (n.r.mai aproape si mai comod era pentru BMW sa faca acest lucru). La un moment dat soferul de la BMW a iesit din masina si a strigat celuilalt: “Ia-ti rabla din drum”. De acolo a iesit un batrinel. A aratat doar un semn cu degetul spre obraz, a urcat in Volga lui si i-a eliberat drumul. In BMW era tatal unuia dintre cei doi baietei de 7 ani care imparteau blocul in clasa bogatilor si a saracilor.
Aceasta divizare a claselor dupa avutie era si la scoala. Cei cu bani erau “liubimchiki”. Nu era mare problema daca lipseau, daca nu faceau de serviciu, daca “uitau” caietele cu tema pe acasa e.t.c.
Cu timpul am uitat de asta, mai ales ca am avut norocul sa invat la o facultate unde nu trebuia sa platesti ca sa obtii note bune (respect pentru Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii, USM). Desi se vorbea prin culise ca se mai cumparau examenele, dovezi concrete n-am avut ca sa cred asta. Deci am inceput a trai dupa principiul “soarta ne-o cream noi” si “nu banul ne face, ci noi pe el”.
Recent am privit si o dezbatere foarte interesanta la Vox Publika : “E o rusine sa fii bogat in Moldova?”. Eram intru-totul de acord cu afirmatiile (ca idei generale): “Daca vrei, ai” sau “Munca e secretul bogatiei”. Ii intelegeam si pe cei din tabara opusa care spuneau: “Ca sa faci bani, trebuie sa ai bani”. Cineva a reactionat : “Poti lua un credit”. E adevarat, dar cu ratele existente ai nevoie de 10-20 de ani ca sa incepi a vedea rezultatele. Mult mai multe oportunitati si sanse de a trai bine o au tinerii care au o sustinere financiara in spate.
In fine, am vrut sa ajung la ideea ca nu e rusine sa fii bogat, dar e rusine sa uiti de unde ai pornit, sa-i privesti pe ceilalti ca pe o “bio-masa”.
Imi spunea un prieten care lucreaza la un Service-auto ca au uneori clienti cu masini bogate, dar cu un comportament destul de sarac. Fara pic de amabilitate. “Se uita ca suntem in haine de lucru, ponosite si murdare de unsoare, cu parul prafuit si maini crapate de la vint si apa rece, iar ei vin in costum, parfumati si coafati si se gindesc ca sunt mai presus ca noi”, imi spune indignat prietenul. Dar ce sa-i faci, “клиент всегда прав”. Aceasta afirmatie, inventata de bussines-man-ul Harry Gordon Selfridge inca in 1909, vine sa ne reaminteasca despre perioada robiei, cred eu, cind “banul era puterea”. De fapt imi dau seama ca nici acum nu e altfel. Doar ca au disparut notiunile propriu-zise de “boier” si “scalv”. Acum e “angajator” si “angajat”. Nu stiu cum in alta parte, dar in media se simte bine diferenta. Iar pe unele usi, sub nume si prenume, ar trebuie deja batute in cuie tablite cu “Cel care te hraneste”.
Morala: Cu bani poti cumpara o casa, dar nu un camin; cu bani poti cumpara mincare, dar nu pofta; cu bani poti cumpara medicamente, dar nu sanatate; cu bani poti cumpara paturi moi, dar nu somn; stralucire, dar nu confort; distractie, dar nu bucurie; servitori, dar nu fidelitate; o femeie, dar nu dragoste; carti, dar nu intelepciune; cu bani poti cumpara oameni , dar nu respect.
Uncategorized 19:15
Evenimentul mult asteptat a avut loc. Interpretul El Radu si-a lansat in sfirsit primul videoclip la piesa “Tell me why?”. Lansarea a avut loc la emisiunea “Sare si Piper” de la Jurnal TV. Desi initial interpretul planifica sa scoata clipul peste Prut, cineva i-a zis “sa nu uite ca este din Moldova”. Acest sfat la determinat pe El Radu sa acorde prioritate fanilor de aici, din tara.
Tell me, why?
Clipul este un minifilm de trei minute, in care se arata povestea a doi indragostiti ce urmau sa se casatoreasca.
In drum spre iubita lui, mirele este impuscat de doi gangsteri si cade ca mort.
In momentul cind incerci sa alungi lacrima din pragul ochilor, vezi ca mirele isi misca degetele. L-a salvat cutiuta sub forma de inima in care pastra inelul de casatorie.
Rolul mirelui din clipul lui El Radu este jucat de Cristian Pletniuc, un tinar de 20 de ani care isi face studiile la Colegiul Stefan Neaga. Mireasa este Mariana Postovan, fost jurnalist la Jurnal TV, acum aflata in Romania. Gangsterii sunt doi prieteni de-ai interpretului, originari din Ghana, dar studiaza in Moldova la o facultate de economie. Regizorul si scenograful este Evghenii Duceac.
Cit despre viitorul de mai departe al clipului, El Radu spune ca va face o premiera si in Romania, dupa care urmeaza Ucraina, asa cum 70 % din imagini sunt filmate la Odesa.
Videoclipul la piesa “Tell me why” il puteti vizualiza pe pagina oficiala a interpretului http://elradu.com/
Uncategorized 18:41
M-a atras dintotdeauna tot ce-i mistic, ce nu poate fi explicat, ce nu incape in limita normalului. Incerc mereu sa prevad lucrurile, chiar daca adesea se intimpla totul invers. Incerc sa inteleg dintr-o privire ce ascunde o anumita persoana dupa ochi frumosi si cuvinte dulci. Poate de asta ma intereseaza si tot felul de zodii si horoscoape (defapt, ca mai pe toate fetele).
Horoscop
Stiti care este prima intrebare pusa de o fata unui baiat: “ce zodie esti?”. Dupa asta in capul fetei merg calcule-calcule, ne potrivim sau nu ne potrivim. Daca nu-i place baiatul, tot vina pe stele o da: “nu sintem compatibili dupa zodie”; iar daca-i place, zice ca asta-i exceptie.
Si tot citind asa prin zodii ma-ntrebam, cum e posibil sa se potriveasca atitea lucruri, calitati, defecte, cind pe Terra sunt 6 miliarde de oameni, fiecare cu caracterul, atitudinea si comportamentul sau? Or, poate noi credem ceea ce vrem si procedam asa cum credem? Inseamna ca totusi soarta ne-o cream noi insine, nu stelele, numele sau alte forte supranaturale. Inseamna ca putem, daca vrem…
Uncategorized 23:25
La 12 august în toată lumea s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Tineretului. M-am gîndit, ca să nu treacă această sărbătoare neobservată pe lîngă noi, să invit tinerii din Rezina la un flash-mob. Ideea era ca să ne adunăm mai mulţi şi să lansăm baloane, ca simbol al libertăţii şi a democraţiei pe care tot o cerem. Zis şi făcut. Cîteva apeluri telefonice, cîteva mesaje online şi aveam deja asigurată prezenţa a mai multor participanţi la eveniment. Am invitat-o şi pe doamna Liuba Stavinschi, viceprimarul or. Rezina, şi pe doamna Galina Rotaru, directoarea Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Imi imaginam că o să facem un cerc de discuţii. Ştiam că tinerii au mai multe doleanţe şi întrebari faţă de autorităţi: de exemplu despre locurile de muncă, locurile de trai pentru tineri, locurile de recreere, cercurile extraşcolare ş.a.m.d. Mereu îi aud că n-au unde ieşi, că n-au cu ce se ocupa în oraşul ăsta. De la acest flash-mob, de la această întîlnire aşteptam să aflăm răspuns la întrebările date.
Deci a vemit ziua şi ora stabilită pentru eveniment. Am cumpărat 20 de baloane ( zic, şi pentru cei care vor uita să le ia). Am ajuns la locul stabilit. Acolo….. nimeni. Umflu baloanele, mai aştept …. nimic. Mă gîndeam, oare chiar totul e perfect în viaţa tinerilor din Rezina, oare chiar n-au ce să mai ceară de la autorităţi? Între timp a venit o bună prietenă să mă susţină (Rodica Albu îţi mulţumesc). Am lansat noi două baloanele. Pentru fericirea deplină, acestea nici nu vroiau să zboare.
Pe scurt, emoţii negative. Nu mă aşteptam la atîta indiferenţă. Or poate trebuia să mă bucur că tot e bine şi frumos la tineretul din Rezina. Dar de ce să promită dacă ştiu că ideea-i copilărească? Toutşi cineva mi-a zis în nas: avem mai mult de 18 . Ce să mai…. suntem maturi, responsabili şi vreeeeeeeeem, dar nu ştim ce vrem…
social 00:14
Realizat de Daniela Caraiman
Doina Sîrbu: “Viața ne este dată ca o bucată de lut. Important este să știm cum să o modelăm!”
În primul rând, aș dori să ne spui cine este Doina Sîrbu și care sunt activitățile ei?
Întâi de toate încerc să fiu OM. Mai apoi, un tânăr jurnalist și un interpret începător. Sper, peste câțiva ani, să pot răspunde mai amplu la această întrebare.
Ce a însemnat acest concert și care a fost scopul organizării?
Concertul, defapt, a fost un strigăt de ajutor. Am încercat să întindem o mână celor care nu pot s-o ceară, am încercat să deschidem inimile și ochii oamenilor la această problemă, a animalelor fără adăpost.
Cum și când ți-a venit ideea?
Ideea, în faza ei incipientă, a venit de la Nina Cheklova, o tânără pe care încă n-o cunoșteam personal. Ea fusese la adapostul Laika din Ciorescu să ducă trei căței gasiți în stradă. Atunci a văzut câte lipsuri au animalele de acolo. A creat un grup pe o rețea de socializare, a stabilit ziua și locul unde lumea urma să aducă lucrurile necesare pentru azil. M-am implicat imediat în această acțiune, așa cum am o slăbiciune față de animale. Am dezvoltat un pic ideea – i-am mărit formatul – cu gândul că la concert va veni mai multă lume.
Cât de grea a fost organizarea?
Cam dificilă. Aveam nevoie de un spațiu, o scenă, aparataj, interpreți, promovare. Va dați seama că toate astea necesită finanțare. Singura ieșire din situație era salariul meu și economiile Ninei. La un moment dat era cât pe ce să renunțăm la concert. Ma gândeam că de suma asta mai bine cumpărăm noi cele necesare.
Nici interpreții nu prea s-au arătat deschiși la acțiunea noastră. Se vede că noțiunea de „caritate” nu era atrăgătoare. Poate că nici intenția noastră nu părea serioasă: „iata n-are lumea cu ce se ocupa și face concert pentru câini și pisici”, și-ar fi zis unii. Totuși am încercat să ne descurcam fără bani. Nina a negociat cu administrația Pieței de Sud pentru spațiu, a găsit un baiat care ne-a mai lasat din preț pentru tehnica necesară, a găsit chiar și o persoană care a achitat această sumă.
Cum ai reușit să convingi voluntarii să participe la desfăsurarea evenimentului?
Le-am scris la mai multi interpreți. Din ei jumatate doar mi-au răspuns. Majoritatea – că pleacă la odihnă sau că lucrează în ziua aceea. Cineva m-a sfătuit că trebuie să-i sun pe interpreți, nu să le scriu. Din principiu n-am facut-o, doar am tras concluzii. Cred că cine avea de venit, a venit și fără prea multă rugăminte. Am apelat la EL Radu, cu care suntem în relații bune, el a venit cu toată echipa lui de tineri interpreți. Am invitat-o și pe Miss Bellydance, Elena Calian. A acceptat imediat. A delegat două fete superbe din Studioul Tadja. Am apelat și la doi colegi de-ai mei: Evghenii Bognibov, de la radio Ploaia de Argint, și Svetlana Dumbravă de la Studioul Kwantis. Tot pe internet l-am găsit și pe Victor Danuță, un tânar interpret de muzică populară. Deci ne-am adunat 11 de toți, toți tineri și neliniștiți. Astfel eram siguri că vom acoperi două ore de concert.
Ai putea să ne spui, cum ați reușit să informați publicul și să investiți în imaginea evenimentului?
În primul rând, acțiunea a fost promovată prin internet. Apoi am trimis comunicat de presă pe la toate instituțiile mediatice. Din păcate, doar point.md a publicat stirea. Am înregistrat și un spot audio, care a răsunat la postul de radio Ploaia de Argint și la radio Noroc. Am pus și câteva anunțuri stradale.
De ce ați simțit necesitatea să desfăsurăți un astfel de eveniment?
Când eram mică ziceam mereu: „ Când o să cresc și-o să devin bogată, o să construiesc o casă pentru câinii și pisicile din stradă”. De crescut am crescut, de îmbogățit … poate doar moral. Această acțiune îmi îndeplinește un pic visul din copilărie. Subiectul animalelor fără adăpost a fost întotdeauna un punct slab în inimile noastre, atât a mea cât și a Ninei. Ambele, spre „bucuria” părintilor, aduceam acasă căței și motănei, dădeam ultimul ban pentru un pachet de laptic.
Ați reușit să adunati cele necesare pentru animale?
Da. Și o spun cu admirație și cu mândrie pentru cei care ne-au ajutat. Chiar dăcă a fost puțină lume, cei care veneau aduceau saci întregi cu hrană, teancuri de vase, pături și multe alte lucruri necesare. Totuși ne așteptam la mai mulți spectatori. Ne gândeam că moldovenii sunt mai deschiși la lucruri bune, mai cu suflet mare. Sunt, nu zic, dar foarte puțini o dovedesc.
Intenţionati să mai organizati şi alte editii, mai ample poate?
E grea întrebarea. Inima-mi sopteste sa zic că „da”. Totuși dacă mă gândesc rațional, nu are rost sa faci un concert pentru a aduna ceva. E destul sa stabilesti locul și timpul, și lumea va veni. Am observat că cei care au adus mai multe lucruri nici nu stateau la concert. Lăsau gențile și plecau. Cine vrea sa fac un bine, îl face, indiferent de anturaj.
Sursa: www.civic.md
 | Мещерина Елена on Slavici Moroz si Iulia Priz s-… |
 | Katalina on Slavici Moroz si Iulia Priz s-… |
 | Slavici on Slavici Moroz si Iulia Priz s-… |
 | Katea on Smile Taxi – pentru oamenii bu… |
 | doinasirbu on Smile Taxi – pentru oamenii bu… |
